Sotiile dvs nu sunt ”plictisitoare” sau ”capricioase”. Ele sunt doar ”epuizate”!

Este usor sa critici o femeie plictisitoare, capricioasa si nevrotica. Este greu sa intelegi din care motiv ea este asa si ce se poate de facut pentru a o ajuta sa evite aceasta stare. Este foarte curios, dar exista zeci de planuri pe ordinea de zi a barbatilor: o intalnire de lucru, cateva minute libere pentru a merge la baie, jocuri, sport, verificarea corespondentei, intalnirea cu prietenii…

Probabil, exista o asa numita ”bariera” care le face foarte dificila modificarea acestor planuri.

Respectul fata de aceste lucruri de rutina, atat de obisnuite dar atat de importante, reflecta o atitudine ce fiecare din noi ar trebui sa o aiba fata de planurile celorlalti. Dar este surprinzator faptul ca acest ”lucru de rutina” a femeilor pare intotdeauna relativ si niciodata nu este pe deplin tratat cu respectul necesar. Daca dispui de suficient timp, te poti intalni cu prietenele (dar stim deja ca nu o vei face), faci sport, citesti sau urmaresti filme.

Totul depinde de circumstante, care cel mai des nu pot fi controlate.

Femeile trebuie sa se confrunte cu multe probleme. Sunt nevoite mereu sa gaseasca solutii, chiar si in conditii lipsite de timp liber. Astfel, femeile devin epuizate. O problema este faptul ca chestiile noastre personale sunt intotdeauna pe ultimul plan: avem grija de casa, de copii, de cariera, si deodata ne dam seama ca uitam sa ne ocupam de noi insine.

Este o gluma veche: inainte de a pleca din casa, femeia face ordine, are grija de plante, hraneste copiii, isi suna parintii, strange hainele si le aranjeaza in dulap, dezgheata puiul, etc. Cand incepe sa se imbrace sotul acesteia striga: ”Inca nu esti gata!?”. Spre marea fericire a femeilor, exista multi barbati care incearca sa faca viata mai usoara pentru iubitele sale.

Este foarte usor sa numim o femeie plictisitoare, nevrotica si capricioasa.

Femeile, de fapt, doar sunt obosite.

Ele sunt saturate sa se ocupe de totul din lume, sunt saturate sa astepte miracole si intotdeauna sa fie pe ultimul plan. Mai ales spre sfarsitul propriei sale vieti.